Hasta siempre comandante, Marinero!
22 mai 2007observat o tendinta tot mai pronuntata la o parte dintre concetatenii mei, si
anume, demonizarea celor care ne-au condus dupa ’90. Cei mai multi il demonizeaza pe
Iliescu pentru ce a facut si ce nu a facut, nu la fel de multi pe Constantinescu, mai mult
pentru ceea ce nu a facut, iar din ce in ce mai multi pe Basescu, pentru ceea ce face. Intr-un
joc al carui reguli ne sunt inca doar partial cunoscute mi se pare lipsit de
sens sa critici atat de vehement sau patimas. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa
ai opinii. Dar aceste opinii nu ar trebui sa aiba un caracter absolutizant.
Peste 30 de ani cand ne vom uita inapoi vom realiza ca mai nimic din ceea ce
vedem azi nu este ceea ce atunci vom numi „politica”.
ani putem spune ca avem suficienta experienta astfel incat sa comparam anumite
evenimente care s-au intamplat dupa `89. Astfel daca in primele luni de dupa
decembrie 1989 era la moda calificativul „GOLAN”, de ce nu am putea lansa acum
un alt apelativ, „TIGAN(CA) IMPUTIT(A)”a carui sens, modificat fata de cel initial
sa-i dea posesorului biletul de apartenenta la un anumit grup. Daca cei care in `90
erau impotriva lui Iliescu erau „GOLANII” vremurilor de atunci , ”TIGANII
IMPUTITI” pot fi contestatarii vremurilor de acum.
alta paralela, intre ceea ce se intampla in anii `90 si intre ceea ce urmarim in
prezent. Daca Iliescu i se adresa unui ziarist obraznic, viitor primar al
Constantei, cu apelativul „mai animalule”, Basescu a ajuns la concluzia ca
trebuie sa fie mai explicit, iar formula preferata in 2007 este „mai pasarica”.
Amandoi politicienii in situatii similare au reactionat asemanator, mi se pare
si normal doar formarea lor s-a intamplat in aceeasi epoca „de aur” a poporului
roman.
pe care o putem avea daca ne uitam in trecut este evolutia mesajelor politice
pe care le-am digerat din `90 pana in prezent. Am evoluat de la naivitatea cu
care am votat in `90, la asteptarile de 200 de zile din `96 ca mai apoi sa
trecem la polarizarea DA/NU din 2007. Poate ca nu tot ce s-a intamplat
este bine dar cred ca este necesar sa parcuregem toate etapele pana cand vom
ajunge sa stim ce vrem. „Poporul” va trebui
sa invete sa voteze iar politicienii sa invete sa faca politica si in acelasi
timp sa-si inlocuiasca balcanismele din limbaj dar si din actiunile lor, cu un
discurs european, nu copiat mot-a-mot ci adaptat la nevoile Romaniei.
echilibru. Avem nevoie si de partide de stanga si de partide de dreapta, NU de
partide de stanga-dreapta, cum vrea PD-ul sa fie, care considera ca detin
adevarul absolut si ca reprezinta „poporul” insusi, avand rol si de mama si de
tata in politica. NU avem nevoie de politicieni care se considera "sufletul poporului” asa cum Traian Basescu vrea sa creeze impresia ca este, si care
discuta direct cu acesta in Piata Universitatii din 3 in 3 luni.
discurs nu mi se pare decat unul foarte periculos. Daca unui presedinte, care
este intruchiparea „poporului”, i se permite un limbaj total nepotrivit functiei,
gesturi pe care nu le vedem si la alti presedinti, un comportament rasist sau sa
aiba „probleme”(asa cum insusi spunea) cu o casa(din str. Mihaileanu) atunci ar
insemna ca intregului popor ar trebui sa i se permita asa ceva, iar de aici
pana la anarhie nu ar mai fi decat un pas. Sa nu uitam ca si altul, inainte de
`89 credea ca este cel mai iubit fiu al poporului si chiar a construit o
„casa a poporului”, dar care nu era a noastra, era tot a lui, exact ca si cea din Mihaileanu(pastrand proportiile). Pe acel
presedinte l-am impuscat acum 17 ani, si nu ar fi demn pentru „popor” ca si
presedintele de acum sa aiba aceiasi soarta. Nu cred ca trebuie ca „poporul”
sa-si caute salvatorii pe la stana din Pipera sau pe la Golden Blitz .
Salvatorii omenirii se gasesc doar in Biblie si „poporul” ii simte aproape duminica in timpul slujbei sau in timpul
rugaciunii de seara.
mesaj „toxic” nu poate fi contracarat de
un partid ca PSD-ul cu o imagine nu nemeritat sifonata si cu niste lideri carora
luptele politice, in special cele de la inceputul anilor `90, le-au erodat violent imaginea. Daca mai pui la socoteala ca la inaintare este aruncat un fost ambasador si ministru de externe cu un mesaj militant care nu i se potriveste deloc, insuccesul este asigurat.
Europene, este unul echilibrat. Este evident ca daca intr-o tara cum este
Romania cu 4-5 partide importante, unul dintre ele ajunge, asa cum se incearca
se se lanseze ideea acum, la 60-75% este o problema cu intreaga societate si
numai de echilibru nu poate fi vorba. Nu ar fi de dorit ca in Parlamentul European comisarul
roman pentru multilingvism sa isi termine discursurile cu formulari de genul „Hasta
siempre comandante, Marinero!” , „Until Always, Popeye the sailor man!” sau
„Mereu cu tine, iubit carmaci!”.